| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Impăcarea şi implicaţiile sale eclesiologice. Problema împăcării şi a mântuirii lumii prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos a fost înţeleasă, în toată amploarea sa, doar în creştinism. In teologia ortodoxă, împăcarea este privită ca un aspect al mântuirii. Termenul de împăcare este utilizat numai în relaţie cu termenul mântuire. Teologia occidentală utilizează mai degrabă termenii de împăcare şi răscumpărare, pentru definirea lucrării Mântuitorului Hristos. Impăcarea săvârşită de Iisus Hristos este un dar dumnezeiesc, dar şi o misiune de împlinit din partea noastră. Pacea lui Hristos trebuie căutată, urmată şi actualizată în viaţa noastră şi în lumea în care trăim. Impăcarea lumii prin Iisus Hristos în viziunea Sfântului Apostol Pavel şi a Sfinţilor Părinţi, nu are doar o dimensiune verticală de restabilire a relaţiei între om şi Dumnezeu, ea are de asemenea şi o dimensiune orizontală, socială, cosmică chiar. Aceasta prin actualizarea darurilor împăcării şi a răscumpărării în Iisus Hristos. Omul nu este împăcat decât în relaţia organică cu semenii săi, şi chiar cu natura. Pacea lui Hristos, diferită de pacea lumii, nu se realizează plenar decât extinzându-se în relaţiile umane. Creaţia şi împăcarea sunt legate în Hristos cosmic. Termenul specific pentru actualizarea operei împăciuitoare a lui Hristos este Biserica – trupul mistic al lui Hristos în extensiune istorică. "Ca toţi să fie una" (Ioan 17, 21), este rugăciunea pe care Mântuitorul o adresează Tatălui înaintea patimilor Sale. Această unitate în Hristos va fi semnul prin care lumea va crede că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Este imperios necesar ca lumea să fie conştientă de unitatea sa în Iisus Hristos. Creştinii nu pot vorbi de pace fără să fie pace între Biserici. In faţa unei lumi precipitate şi în transformare, stăpânită şi guvernată de legea celui mai tare şi a banului, Bisericile sunt chemate să caute soluţii noi pentru probleme noi. In aceste condiţii, responsabilitatea şi misiunea permanentă a Bisericii consistă în a aminti mereu că secularizarea, ateismul, înlocuirea ajutorului dumnezeiesc prin puterea omului, în realitate îl strivesc pe om şi conduc la impasuri individuale şi sociale. |
|
